Dupa doua ore si jumatate de mers cu trenul pe ruta Timisoara - Bucuresti, cei mai multi dintre calatori se inghesuie pe culoar sa admire, probabil, cea mai frumoasa gara din Romania: Baile Herculane. Si au ce sa vada. Gara celei mai vechi statiuni turistice din Romania pare, privita din tren, un cochet pavilion de vanatoare, aflat in centrul unui parc, ale carui pergole invelite in frunze verzi ii dau un aer aristocratic de baudelerian "lux, calm si voluptate". Nu exista nicio statiune din Romania care sa transmita calatorului, inca de la intrarea trenului in gara, ca se afla intr-un spatiu fara de griji al vacantei, putin desuet, incarcat de melancolia pe care i-ar putea-o oferi o neuitata calatorie in timp. Coborand in minunata gara a statiunii ai sentimentul ca esti in lumea lui Thomas Mann, descrisa in marele sau roman Muntele vrajit. Baile Herculane sunt echivalentul zonei Davos in care se afla sanatoriul Berghof, unde se deruleaza povestea imaginata de titanul german al literaturii universale.